Dragi prieteni,
este ceva neobișnuit să scriu un raport în acest an despre o excursie pe care nu am făcut-o. Pentru mine, așa-zisa frază: „Întâi de toate, totul se schimbă și al doilea, diferit de ceea ce te aștepți” a devenit realistă.
Am planificat să îl însoțesc pe Ghita și echipa sa într-o misiune în Dacia în timpul vacanței de Paște din România. Din păcate, am fost lovit de coronavirus și a trebuit să rămân acasă. A fost greu pentru mine, mai ales pentru că simptomele mele erau ușoare.
Cu toate acestea, i-am încurajat pe Ghita și echipa sa să meargă și să îndeplinească misiunea.
Deoarece absența mea a fost atât de bruscă, au trebuit să se ocupe singuri de toată pregătirea și provocările logistice. Au reușit și au crescut. Atât ca echipă, cât și individual. Datorită tehnologiei, am putut să fiu conectat punctual cu echipa. Astfel, am putut pregăti un impuls în fiecare dimineață și să încep ziua împreună cu echipa. Am auzit entuziasmul lor pentru provocările depășite, am aflat despre dificultăți și am primit poze care arătau că temele, jocurile, acțiunile și cântecele au fost foarte apreciate.
La final, am fost recunoscător. Recunoscător pentru angajamentul personal al tinerilor și al liderului lor. Recunoscător pentru o săptămână în care copiii s-au jucat bucuroși împreună și au învățat lucruri care îi ajută să-și gestioneze viața chiar și atunci când lucrurile nu merg așa cum ar trebui. Recunoscător pentru prieteniile care s-au format, care depășesc diferențele culturale și etnice și astfel dau un semn într-un sat care a fost mult timp numit mlaștina Transilvaniei.
Sunt, de asemenea, recunoscător pentru realizarea mea personală. Aceea că Dumnezeu este bun chiar și atunci când lucrurile nu merg așa cum m-am gândit eu.
Vă doresc tuturor o vară binecuvântată și putere pentru decizia de a avea încredere în Dumnezeu din nou și din nou, mai ales atunci când lucrurile nu merg așa cum erau planificate.
Cu drag,
Wolfgang.